A fi recunoscător

Uităm adesea să ne bucurăm de lucrurile de zi cu zi, focalizându-ne asupra aspectelor negative ale vieţii. Uităm sau poate ignorăm aspectele pentru care pe alţii i-am numi „norocoşi”. Suntem atât de concentraţi pe ceea ce facem, încât uităm, în cele din urmă, să fim fericiţi.

Dar oare ce s-ar întâmpla dacă am schimba asta şi, în loc să ne focalizăm asupra aspectelor negative, ne-am focaliza asupra celor pozitive? O astfel de întrebare şi-au pus şi cercetătorii din domeniul psihologiei, investigând recunoştinţa. O astfel de întrebare mi-am pus şi eu, pe parcursul studiilor având ocazia să o explorez mai îndeaproape, iar mai apoi în practica clinică să aplic ceea ce ştiam deja. Haideţi să vedem împreună, în continuare, ce e recunoştinţa şi cum o putem folosi în beneficiul nostru.

 

Recunoştinţa

Cu siguranţă, într-un context sau altul, cu toţii am auzit despre recunoştinţă, ea fiind îndelung un interes pentru domenii precum filosofia sau teologia. În contextul psihologiei, recunoştinţa este conceptualizată puţin diferit, fie ca emoţie, fie ca trăsătură. Putem vorbi aşadar despre recunoştinţă ca acea emoţie pe care o resimţim atunci când ne bucurăm de un act generos din partea altcuiva, inclusiv din partea naturii, universului sau a unei divinităţi. Ca emoţie, ea ne predispune către acţiune. Pe de altă parte, dacă e să o privim ca pe o trăsătură, observăm că ea presupune o tendinţă generală de orientare şi apreciere a aspectelor pozitive din lumea înconjurătoare aflate în afara controlului personal, fără a se confunda însă cu optimismul sau speranţa. Ceea ce ştim din literatura de specialitate este că cei care au această trăsătură o resimt mai des şi ca emoţie.

Beneficiile recunoştinţei

Indiferent de modalitatea în care recunoştinţa este conceptualizată şi explicaţiile apariţiei ei (evoluţioniste, spre exemplu), există efecte notabile atât la nivel personal, prin construirea resurselor personale, cât şi la nivel interpersonal, prin construirea şi menţinerea relaţiilor sociale. Le vom prezenta pe scurt în continuare.
Beneficii la nivel personal

Ştim, în baza cercetărilor din literatură, că emoţiile pozitive lărgesc sfera noastră de gândire, dar şi acţiune, construind resurse personale de durată care, la rândul lor, ne vor ajuta să fim mai rezilienţi în faţa obstacolelor pe care le întâmpinăm pe parcursul vieţii şi să resimţim mai multe emoţii pozitive. Altfel spus, dacă ne simţim bine, vom gândi şi ne vom comporta diferit, iar tocmai aceste schimbări ne vor facilita pe viitor modalităţile de a face faţă situaţiilor aversive, crescând şansele ca noi să ne simţim mai bine. Pe de altă parte, vedem cum, atunci când nu ne simţim bine, gândim mai puţin flexibil şi suntem mai puţin predispuşi să facem diverse lucruri, interesul nostru e scăzut şi, în consecinţă, ne simţim şi mai rău. Specific, în privinţa recunoştinţei, prin conştientizarea faptului că am beneficiat de pe urma comportamentului altcuiva, ne vom simţi mai bine şi vom întoarce la rândul nostru favoarea primită şi, de ce nu, vom executa şi alte comportamente prosociale. Atunci când suntem recunoscători, vom avea şanse mai mici de a executa comportamente cu o valenţă negativă (de exemplu, evitarea), dar şi de a resimţi alte emoţii negative (cum ar fi anxietatea).

Beneficii la nivel interpersonal

Am văzut împreună care sunt beneficiile recunoştinţei la nivel personal, acolo unde am menţionat şi comportamentele prosociale. Beneficiile se menţin şi la nivel interpersonal, studiile arătând cum, relaţiile devin mai profunde, atunci când resimţim recunoştinţă faţă de partenerul romantic. Cu alte cuvinte, atunci când resimţim recunoştinţă faţă de partener, calitatatea relaţiei creşte, întrucât vom avea mai multe comportamente care să ne apropie de acesta. Acelaşi fenomen este prezent şi în cazul altor tipuri de relaţii, cum ar fi cele de prietenie – fiind recunoscători pentru cel de lângă noi, vom executa comportamente care să ne apropie.

Recunoţtinţa şi starea de bine
Nu surprinzător, beneficiile recunoştinţei se văd în starea noastră de bine, adică în evaluările pe care le facem legate de viaţa noastră. Cercetările arată cum persoanele care resimt mai multă recunoştinţă au o perspectivă mai optimistă asupra viitorului, resimt mai multe emoţii pozitive, execută mai multe comportamente prosociale. Pe de altă parte, datele din literatură ne arată cum aceste persoane resimt mai puţine emoţii negative, dar şi mai puţine simptome fizice de boală.  Ceea ce este important de reţinut, în acest context, e că efectele sunt vizibile atât pentru sănătoase, cât şi pentru cele, din păcate, mai puţin sănătoase.

Acum că ştim, ce facem?

Beneficiile recunoştinţei au fost investigate pe mai multe categorii de vârste şi pe mai multe populaţii, astfel încât putem spune că sunt, într-o oarecare măsură, universale. Putem aşadar să ne folosim de aceste informaţii pentru a creşte gradul în care resimţim recunoştinţă pentru a ne simţi mai bine.

În continuare, voi expune câteva modalităţi prin care putem atinge acest obiectiv

• reflectăm asupra lucrurilor sau persoanelor pentru care putem fi recunoscători
• adresăm o scrisoare de mulţumire sau vizităm persoanele faţă de care resimţim recunoştinţă pentru a o exprima
• notăm aspectele pentru care suntem recunoscători, zi de zi

 

Indiferent de cât de sumbre ar părea lucrurile, cu siguranţă, în orice moment, putem găsi un motiv de recunoştinţă, ceva pentru care să merite să luptăm în continuare. Iar dacă nu o facem pentru că simţim, s-o facem a ne simţi mai bine.
Reflectaţi asupra acestei provocări.

În acest sens, recomand vizionarea filmuleţului pe care îl puteţi găsi aici.